Somnambulismul și vorbitul în somn sunt parasomnii, adică comportamente care apar în timpul somnului fără ca persoana să fie trează. Somnambulismul pornește din somnul profund, de obicei în prima treime a nopții, motiv pentru care episoadele nu sunt ținute minte dimineața. Vorbitul în somn este mult mai frecvent, poate apărea în orice fază a somnului și este, în cele mai multe cazuri, inofensiv.
În ce fază a somnului apare somnambulismul?
Somnambulismul apare în somnul lent profund, faza în care trezirea este cea mai dificilă și în care se visează mai puțin decât în somnul REM. Creierul trece parțial spre trezire: părțile care controlează mișcarea se activează, dar cele responsabile de conștiență și de memorie rămân adormite.
Din acest motiv, persoana poate să se ridice, să meargă, să deschidă uși sau chiar să mănânce, având ochii deschiși și privirea absentă. Episoadele durează de la câteva secunde la câteva minute, rareori mai mult, și se încheie de obicei cu întoarcerea în pat.
De ce nu își amintește somnambulul episodul?
Somnambulul nu își amintește episodul pentru că în somnul profund mecanismele care fixează amintirile funcționează foarte puțin. Spre deosebire de un vis din somnul REM, care poate fi reținut dacă trezirea are loc imediat după el, un episod de somnambulism nu lasă de obicei nicio urmă în memorie. Același mecanism explică de ce se uită și multe vise, după cum arată articolul despre motivele pentru care uităm visele dimineața.
Cât de frecvente sunt somnambulismul și vorbitul în somn?
Somnambulismul este frecvent la copii, mai ales la vârsta școlară, și se rărește puternic după adolescență, astfel că la adulți afectează doar câteva procente din populație. Vorbitul în somn este și mai răspândit: majoritatea oamenilor au vorbit cel puțin o dată în somn, iar la copii episoadele sunt obișnuite.
| Fenomen | Faza de somn | Momentul nopții | Amintirea dimineața |
|---|---|---|---|
| Somnambulism | Somn lent profund | Prima treime | De obicei absentă |
| Vorbitul în somn | Orice fază | Oricând | De obicei absentă |
| Mișcări care „joacă” visul | Somn REM | A doua jumătate | Visul este adesea ținut minte |
Vorbele rostite în somn sunt adesea neclare, fragmentate sau fără legătură cu viața reală și nu pot fi luate drept mărturisiri sau mesaje ascunse.
Ce favorizează episoadele de somnambulism?
Episoadele de somnambulism sunt favorizate de tot ce adâncește somnul profund sau îl întrerupe brusc. Există și o componentă de familie: copiii ai căror părinți au avut somnambulism îl prezintă mai des.
- lipsa de somn și programul neregulat;
- febra, la copii;
- stresul și schimbările mari, precum mutarea sau începutul școlii;
- alcoolul consumat seara, la adulți;
- zgomotele puternice și vezica plină, care produc treziri parțiale;
- unele medicamente, situație care se discută cu medicul care le-a prescris.
Cum se reacționează în timpul unui episod?
În timpul unui episod de somnambulism, persoana se conduce încet înapoi la pat, cu voce calmă și fără a fi zgâlțâită. Credința că trezirea unui somnambul este periculoasă nu este corectă, dar trezirea bruscă produce confuzie și uneori o reacție de apărare, așa că ghidarea blândă este varianta mai bună. Discuțiile despre episod a doua zi nu sunt necesare, mai ales la copii, care se pot speria fără motiv.
Cum se asigură dormitorul unei persoane somnambule?
Dormitorul unei persoane somnambule se asigură prin eliminarea riscului de cădere și de ieșire din locuință.
- Ferestrele și ușa de la intrare se încuie, iar cheile nu se lasă în broască.
- Obiectele de pe jos, cablurile și covorașele care alunecă se îndepărtează.
- Copilul somnambul nu doarme în patul de sus al unui pat suprapus.
- Scările se închid cu o poartă de siguranță.
- Obiectele ascuțite și medicamentele se păstrează în locuri închise.
Un program constant de somn și o seară liniștită, ca în rutina de seară pentru un somn mai bun, reduc frecvența episoadelor, iar calitatea somnului influențează direct cât de des apar. Episoadele foarte dese, cele cu răniri, comportamentele violente sau mișcările care par să „joace” un vis, mai ales la adulții în vârstă, sunt motive de consult la medic sau într-un laborator de somn.
